HR in nota existentialista

Da, ati citit bine, este vorba despre existentialism, despre curentul din filosofia secolului 20 care afirma ca oamenii sunt absolut liberi sa aleaga si sa devina ceea ce sunt. De aici greutatea mare a responsabilitatii pentru fiecare alegere in parte, pentru fiecare cale strabatuta. La capatul ei nu e nimeni pe care sa dam vina.

Articolul de pe HR Toolbox pe care vi-l recomandam azi ne-a facut sa zambim (la propriu si la figurat) si ne-a dat de gandit. Daca pornim la drum in HR de la premiza ca importanti sunt oamenii si rezultatele pe care le poti obtine de la ei tratandu-i cu corectitudine si respect, cum se face ca in timp ce ne facem treaba apare la un moment dat senzatia de conflict subteran si permanent intre HR si angajat?

La care cotitura a drumului am facut alegerea gresita? Si oare suntem in totalitate liberi si responsabili pentru alegerile noastre, asa cum spune existentialismul?

Daca ne pierdem prea mult timp in detalii si strategii, riscam sa pierdem din vedere impactul planurilor pe termen lung. Daca nu ne ocupam acum si de motivatia angajatilor, daca nu ii ascultam azi si amanam mereu pentru o alta zi pentru ca acum lucram la nivel de concepte, s-ar putea ca prapastia dintre HR si angajat sa se adanceasca si mai tare si sa ajungem in acelasi punct de pe bucla mirarii din care am pornit: unde am gresit? ce nu am ales bine? Cum sa facem din HR veriga vitala si autentica de care este nevoie in organizatii? Pentru ca, si in termeni existentialisti, responsabilitatea ne apartine.

Bucurati-va alaturi de noi de aceasta viziune proaspata din articolul Human Resources and Existentialism – A Good Fit?.