#IndustryInsights: Suntem prea precauti cand cautam un job?

Fondatoarea proiectului PortalHR, Mădălina Uceanu, sărbătorește anul acesta 30 de ani de carieră în resurse umane, alături de echipele pe care le-a format. Ce înseamnă de fapt o experiență atât de vastă în domeniul recrutării? De-a lungul anilor, Mădălina a împărtășit pe diferite canale informații din industrie, pe care le readucem în atenția publicului larg, sub formă de #IndustryInsights.

Primesc des CV-uri din toate categoriile: manageri, specialisti seniori, dar si oameni la inceput de cariera. Daca se intampla sa fiu dupa un eveniment in care am vorbit despre cariera, sau scrie Chinezu vreun articol in care sa ma mentioneze :-), curg emailurile cu intrebari de consiliere sau CV-uri.

La interval de doua luni mi s-au intamplat cateva episoade similare, care stiu ca, din pacate, sunt semnificative pentru modul in care privim cautarea de job. Suntem extraordinar de atenti si precauti cu timpul pe care il investim. Dupa parerea mea, putin cam prea precauti.

De partea cealalta a baricadei, daca ar fi sa ma gandesc la activitatea de vanzari, abordarea asta ar fi echivalentul selectarii tuturor intalnirilor dupa potentialul, evidentiat clar de la inceput, de a semna un contract. Ori aceasta evidenta clara, in general, lipseste. Exista insa un interes, o deschidere pentru a discuta si de aici mai departe, tine de abilitatea vanzatorului de a genera interes, demonstra incredere si profesionalism si de a inchide deal-ul, in termen mai scurt sau mai lung.

Asa cred ca stau lucrurile si cu cautarea de job. Cazurile la care ma refer sunt legate de oameni la inceput de cariera, care solicita ajutorul pentru a fi recomandati catre un job. Avand in vedere ca recrutarile de care ne ocupam sunt in general pentru posturi de management, specific asta in raspunsuri, mentionand ca, daca apare vreo cerere “off the record” ii voi anunta. “Off the record” insemnand ca un client cu care lucram pe un alt proiect mentioneaza ca ar avea nevoie si de un junior si ma roaga sa ii recomand pe cineva daca imi trece prin fata vreun CV sau primesc vreo recomandare. Ceea ce de obicei si fac.

S-a intamplat sa nu fie exact postul pe care si-l doreste persoana, in sensul ca parea dupa titlu ca este in departamentul potrivit, dar nu in totalitate exact ce se astepta candidatul. Sau compania sa fie prea mica, prea la inceput, nu e multinationala, e prea departe, e un domeniu aparent mai putin atractiv etc. Cred ca orice recruiter poate completa aici cu multe exemple.

Ce mi se pare interesant este ca nu evaluam niciodata cine este persoana cu care ar trebui sa ne intalnim, care este nivelul de autoritate pe care il are si pierdem din vedere in totalitate oportunitatea de a ne prezenta foarte bine si de a face o impresie buna. Cum, de asemenea, nu ne gandim ca s-ar putea sa nu avem suficiente informatii despre domeniul in care activeaza compania, mai ales daca suntem la inceput de cariera.

O impresie buna acum, se poate intoarce oricand, nu impotriva, ci in avantajul nostru. In doua dintre cazurile care m-au determinat sa scriu aceste randuri, interviul avea loc cu Directorul Executiv, ceea ce inseamna ca ar fi avut si puterea de a ajusta postul daca ii placea persoana, fie ar fi putut sugera un alt post disponibil in organizatia lor, fie ar fi putut face o recomandare mai departe in reteaua sa de contacte. Cu alte cuvinte, ratam o oportunitate de a ne gasi un job, chiar indirect.

Din nou ma gandesc la cat de utile sunt abilitatile de vanzare, de a vedea dincolo de aparente si cat de multe sanse ne refuzam privind prea restrictiv lucrurile. Autoprotectia dusa putin spre extrem cred ca nu ne ajuta.

Articol preluat din februarie 2013.