Mălina Chirea: „fericirea este secretul universului”

Poate vă vine greu să credeți, dar există persoane pentru care fericirea este printre responsabilitățile zilnice. Mai concret, există Asociația Inițiativa pentru fericire care se ocupă de creșterea scalabilă a gradului de fericire din România, folosindu-se de concluziile și studiile domeniilor dedicate din psihologie. Pentru că ne-a încântat și intrigat acest obiect de activitate, am stat de vorbă cu Mălina Chirea, Co-Fondator al Institutului pentru Fericire și am descoperit încă o dată de ce nu trebuie să așteptăm ca fericirea să fie o consecință a unui context exterior, ci să o conștientizăm ca pe o stare a minții, o trăire zilnică prin intermediul căreia îi putem molipsi și pe ceilalți și ajuta să fie… fericiți.

Povestește-ne despre tine. Care este background-ul tău educațional, ce visai să te faci când erai copil și care sunt „pașii” pe care i-ai parcurs până acum?

Am teminat facultatea de litere din Timișoara. Am făcut engleza din clasa a 2 și până am terminat facultatea pentru că am avut în clasele primare și generală /liceu doar 2 profesoare de engleză, ambele fantastice! Ele au fost un fel de model în viață pentru mine când eram mica și îmi doream mult să ajung profesoară de engleză. 
Pe lângă asta, străbunica, bunica și mama mea au fost învățătoare, educatoare și respectiv profesoară. Mama a fost profesoară doar câțiva ani, dar este un om atât de blând și iubitor încât pare un profesor desăvârșit. Țin minte că aveam prietene care îmi spuneau că și-ar dori o mamă ca a mea. 🙂 Am avut noroc! 



Când am terminat facultatea, însă, am înțeles că sistemul educațional din România actuală nu onorează profesorii – pe care eu îi iubesc și respect enorm. Așa că mi-am zis că eu vreau să schimb sistemul, iar asta se poate face din exteriorul lui, nu din interior. 

La început am luat un job care m-a depărtat puțin de la ce gândeam, dar care m-a atras pentru că parea foarte „strălucitor”: am început să lucrez in show biz. 
Am lucrat la o casă de discuri, apoi la firma care făcea management de cluburi și discoteci. Ultimul job în acest segment a fost la o firmă media importantă de la noi. 

A fost o experiență educativă, am învățat din ea că strălucirea fațadei nu este mereu o consecință a substanței. Am văzut în acest domeniu oameni tare nefericiți, pentru care conteaza mai mult numărul de kilograme decât moralitatea. Și mi-a părut tare rău de ei. Sunt nefericiți și nici măcar nu știu asta. Sigur, nu era cazul tuturor persoanelor. 
Dar show bizul este în general așa. Nu doar la noi, în toată lumea. 



Atunci ai decis că trebuie să faci altceva?

Când a venit criza, eu am intrat în antreprenoriat. Mi-era groază, așa că la început m-a ajutat fratele meu care este și el antreprenor. 
În primii ani nu câștigam nici cât să îmi cumpăr mâncarea. Dar eram foarte ambițioasă. „Eu sunt antreprenor!” îmi spuneam. Perseverența și inițiativa le-am primit de la tatăl meu, antreprenor din 90, imediat după revoluție. 
Mă gândeam uneori la domeniul bănos, dar nepotrivit pentru mine, pe care îl părăsisem. 
Am preferat însă mereu moralitatea și congruența. Pentru mine e mai important să dorm bine decât să mănânc bine, așa că a fost un schimb sănătos. 🙂 



Într-o seară am fost la lansarea Comunității Antreprenorilor Sociali din România și am stat de vorbă cu câteva persoane despre ce înseamnă antreprenoriatul social. Și, uite așa, am avut un moment de grație sau ceea ce eu numesc un „aha moment”. 
Parcă îmi întâlnisem iubirea vieții, cel puțin pe partea de muncă. Deodata mi-am amintit de toate planurile mele să schimb sistemul. Și de acțiunile pe care le făceam când eram mică: ba strângeam bani pentru copii care nu își permiteau să meargă la școală, ba organizam un marș pentru pace. Am fost un copil destul de proactiv social și eram considerată cam ciudată din cauza asta. Așa era în anii ’90. 
Așa că am zis: Eu sunt antreprenor SOCIAL!” Și de atunci – cam de prin 2010, lucrez în domeniul ăsta fără pauză. Îmi place la nebunie ce fac. Uneori sunt obosita și mă gândesc să lucrez de acasă o zi. Dar nu pot, pur și simplu mă relaxează munca.

O căutare pe Google după numele tău ne trimite la rezultate în care apare cuvantul „fericire”. De ce „pentru fericire”?

Eu cred că fericirea este secretul universului, dar presupun că toată lumea spune așa despre „copilul” lui. Mai cred că asociația asta m-a gasit pe mine mai mult decât am gasit-o eu pe ea. 
La finalul lui 2011 un prieten mi-a arătat trailerul unui film documentar care se numește Happy. 
Mi-a placut mult și am decis să organizez și eu o difuzare. Am vorbit cu un alt prieten care avea un spațiu de evenimente într-o cafenea, am făcut un eveniment pe FB și am promovat destul de puțin. Mă așteptam să fie maxim 40 de persoane. 
Când am văzut că au venit 200, am rămas profund emoționată!

Este greu să descrii în cuvinte energia care se formează la un eveniment de acest gen. Oamenii vin pentru fericire și încep prin a fi puțin intimidați, dar finalizează evenimentul râzând și legând prietenii. 
De exemplu, am avut un participant care a fost atât de impresionat de film încât s-a dus în Nepal pentru o lună! 🙂

Ce ai reușit să faci până acum?
 Ce este Asociația Inițiativa pentru Fericire?

După această primă difuzare, mi-am dat seama că fericirea este un subiect care merită „urmărit”. Plus că este exact ce îmi place mie: să construim un alt sistem, cu iubire și înțelegere. După cum spunea și Mahatma (Gandhi), când lupți contra ceva nu faci decât să întărești negativul. 
Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să o facem oferind soluții, nu găsind probleme. 
Așa s-a născut asociatia. În mai puțin de un an avem deja evenimente cu peste 3000 de persoane, filiale în 7 regiuni din țară, aproape 20 de membri, propriul spațiu de evenimente în București numit Institutul pentru Fericire. Iar acum ne pregătim pentru prima Conferință Despre Fericire din SE Europei pe 5 și 6 octombrie în București! Iar la aceasta conferinta o să vină, printre alții, producătorul Happy Movie! 
Este ca un vis devenit realitate, este fantastic! Și ne-am dezvoltat atât pentru că nu am avut logistica să ne dezvoltăm mai mult. Dar am primit cereri și din Germania să facem filiale acolo. 
O să facem, pas cu pas către… schimbarea lumii. 🙂
 
O scriitoare celebră spunea de curând într-un interviu că „fericirea e doar un cuvânt de dicționar”. Cum ai comenta această afirmație? Ce este fericirea pentru tine?

Îmi pare rău că spunea asta, înseamnă ca nu a trăit fericirea niciodată. Fiecare om care nu trăiește fericire este o pierdere pentru toată societatea, așa cum este și un feedback pentru societate. Orice om matur a fost un copil. Unde a fost societatea cand el avea  nevoie de sprijin și iubire? Eu cred că, dacă am trăi mai conștienți de comunitate, am fi mult mai bine cu toții. 

Pentru mine, fericirea este o stare constantă. Pot să fiu tristă și fericită în același timp, chiar dacă poate suna ciudat. Adică fericirea este ca temelia unei case. Dacă se strică o fereastră sau se sparge un tablou din casă, temelia rămâne puternică. 
Fericirea vine din cunoaștere de sine, maturitate emoțională, asumarea propriei vieti și înțelegerea faptului că suntem realizatorii propriului destin. Fericirea vine însă și din momentele personale: relaxarea, timpul petrecut cu cei pe care îi iubești, hobby-urile, voluntariatul – sunt toate aspecte ale fericirii. Fericirea este înțelegerea imperfecțiunii vieții și iubirea ei oricum.

Ce planuri de viitor ai? Ce planuri de viitor are Asociația? Ce nu ați reușit să faceți până acum și sperați să realizați în viitor?

Vreau sa devin primul coach român cerificat în psihologie pozitivă, lucru care se va întâmpla anul viitor. 
Asociația o să înceapă, după conferință, un Program Național de Educație pentru Fericire care se va desfășura în 7 orașe din țară între noiembrie 2013 și iunie 2014. O să discutăm cu elevii, studenții și comunitatea din aceste orase despre cum poate fiecare să devină mai fericit și ce înseamnă asta pentru fiecare persoană în parte. Ne așteptăm la 9000 de participanți. 
Apoi, vrem să conturăm foarte clar Conferința și Programul ca elemente desfășurate în fiecare an. 
Obiectivul nostru este însă să reprezentăm întreaga Europă de Sud Est când e vorba despre fericire și să avem ocazia să schimbăm sistemul de sus, din UE sau ONU – unde discuția despre fericire este deja tratată cu toată responsabilitatea.