Walk the talk e despre…

În ultima vreme contextul m-a provocat să mi-aduc aminte de multe ori la expresia asta, oarecum intraductibilă la noi, dar pe care sunt convinsă că majoritatea celor care ne citesc o cunosc… E, probabil, unul din îndemnurile esențiale din cursurile de dezvoltare a competențelor de leadership, dar cred că importanța ei depășește cu multe sfera vieții profesionale.

Walk the talk este despre congruența dintre ceea ce spui și ceea ce faci, despre consecvență (în bine) și perseverență atunci când „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.

Walk the talk înseamnă să faci tu primul ceea ce le ceri celorlalți, nu neapărat și nu numai pentru a da un exemplu, ci pentru a-ți valida discursul (pentru că primul pe care trebuie să îl convingi ești TU).

Walk the talk, în măsura în care discursul este unul izvorât dintr-o inteligență socială bine ancorată în realitate, ar trebui să lase „urme” în tot ceea ce faci (fie că este vorba de parcatul regulamentar al mașinii sau de atitudinea ta atunci când un coleg îți cere ajutor).

Walk the talk înseamnă să înțelegi că vor fi situații în care va fi (foarte) greu să faci ceea ce ai promis, dar totuși să nu renunți.

Walk the talk înseamnă mai mult decât respectul față de ceilalți, este o promisiune pe care ți-o faci ție și care are șanse mari să te ajute să depășești momentele grele din viața profesională sau personală.

Walk the talk este despre verticalitate, dar și despre a înțelege că greșeala nu este doar un vehicul de învățare, ci și unul de dezvoltare (al tău și al celorlalți).

Walk the talk este despre a vorbi doar după ce ai gândit și despre a-ți asuma responsabilitatea pentru greșeli izvorâte din deciziile tale greșite.

Walk the talk este despre caracter. Al tău. Despre cum te așezi în fața celorlalți și despre cum te țin ei minte.

Ai curaj să îți asumi „walk the talk” cu tot ceea ce înseamnă? Știam eu…