Lucrurile ies bine cand le faci cu drag si pasiune

Stiati ca intr-o noapte se pot face „40 de chocolate chip cookies, o tarta cu vanilie, capsuni proaspete si jeleu de mandarine si lime, 12 briose cu afine, 12 briose cu ghimbir, o tava de biscotti cu ciocolata si alune de padure, o tava de biscotti cu nuci, fructe confiate si scortisoara, 3 tarte cu fructe de padure, o tarta de lamaie si alte 48 de cupcakes cu fulgi de migdale si fulgi de ciocolata”?

Daca nu, inseamna ca e momentul sa aflati mai multe despre Cristina Mazilu. Sau, altfel spus, despre Chez Mazilique. Jurnalist cu state clare de prin 2005, Cristina s-a apucat sa gateasca in 2009 din… plictiseala. De la a scrie despre mancare la a face mancare, diferenta poate sa nu para atat de mare, dar povestea ei ne-a adus aminte noua inca o data de ideea de Career Renegade.

O vorba veche spunea ca suntem ceea ce mancam. Dar daca suntem si ceea ce facem, atunci ce suntem de fapt? Din aceasta dilema nu putem iesi, dar citind despre bucatele gatite de Chez Mazilique lucrurile se contureaza mult mai clar: poti sa schimbi lumea cu… o briosa sau mai multe. Totul e sa te apuci sa le faci.

Cum ti-a venit ideea sa faci o schimbare atat de mare in cariera?

Schimbarea in cariera nu cred ca a fost atat de mare, orientarea – da. Cand am inceput sa gatesc eram, in mod paradoxal, plictisita si rutinata de un stil de viata pe cat de interesant, pe atat de agitat – concerte pana noaptea tarziu, festivaluri, muzica, expozitii… Pe vremea aceea, mai exact acum doi ani, eram tot jurnalist, dar ma ocupam de astfel de povesti. Si pentru ca, la inceput de 2009, eram teribil de plictisita, am inceput sa gatesc pentru prieteni. Asa a inceput povestea mea cu bucataria.

Care au fost pasii pe care i-ai facut pentru a lua decizia de schimbare? Ce te-a ajutat sa iei decizia (carti, idei, oameni)?

De la jurnalist cultural la culinar pasul nu-i asa de mare. Un rol important l-a jucat pasiunea mea, urlata-n gura mare pe blogul Chez Mazilique. Unii oameni au reactionat la povestile mele cu mancare si asa am ajuns sa gatesc pentru diverse ocazii si evenimente, sa fiu urmarita de un numar considerabil de cititori, sa-mi schimb apoi job-ul.

Cum au reactionat cei din jur, cunoscutii, familia cand le-ai impartasit dorinta si ideile tale?

Intai au fost mirati de pasiunea mea nou descoperita, apoi au fost agasati de entuziasmul meu fara limite si de noile mele subiecte de conversatie – tarte, briose, ierburi aromatice.., in cele din urma au acceptat noua mea “orientare”, iar acum cred ca pot detecta la prietenii apropriati si familie chiar o urma de mandrie 🙂 Ce-i drept, nici eu nu ma asteptam la atata consecventa din partea mea. Dar asta s-a intamplat 90% datorita oamenilor care au citit blogul si au revenit in fiecare zi cu comentarii si incurajari.

Pe cine te-ai bazat cel mai mult in acest demers si de unde ti-a venit curajul :)?

Nu vad descoperirea pasiunii pentru mancare si gatit ca pe un act de curaj. Cred ca e un lucru minunat care mi s-a intamplat si pentru care sunt recunoascatoare. In ultimii doi ani am cunoscut oameni minunati, am vazut lucrurile si locurile cu alti ochi, iar gatitul mi-a impus o anume disciplina de care nu ma credeam in stare. M-am bazat in schimb pe un cuptor foarte vechi, care sta sa se dezmembreze de la o zi la alta, dar care nu m-a dezamagit pana acum 🙂

Ce ai aflat despre tine in experienta asta?/ Cum te-a schimbat experienta asta?

Am aflat ca am o putere de munca mai mare decat estimam, ca pot face mai orice imi pun in minte, ca lucrurile ies bine cand le faci cu drag si pasiune. Am devenit mai pretentioasa, ceva mai pretioasa, dar macar acum am o scuza pentru unele arogante 🙂

Ce ii sfatuiesti pe cei care vor sa isi schimbe radical cariera?

Sa faca acest salt cu curaj si entuziasm. Ce are sa fie rau? 🙂