Sfaturi de carieră pe care trebuie să le ignori

Câți dintre noi se pot lăuda că la început de drum profesional toate deciziile pe care le-au luat au fost bine documentate, gândite având în vedere potențialul și aspirațiile personale, necontaminate de părerile celor din jur (care, evident, ne vor binele), de presiunea mediului, de contexte economice nefavorabile etc.?

Dintr-un anumit punct de vedere e chiar normal ca atunci când nu avem foarte multă experiență să ne bazăm pe experiența celor din jur. Dar există o limită dincolo de care sfaturi de carieră, oricât de frumos ar fi împachetate, ne fac mai mult rău decât bine. Vorba aceea: „Drumul spre iad e pavat cu bune intenții.” 🙁

Articolul de pe Brazen Careerist pe care vi-l recomandăm azi ne-a adus aminte de câteva exemple de astfel de influențe nocive pe care, fie le-am simțit pe pielea noastră, fie le-am văzut și le vedem adesea manifestate asupra candidaților cu care discutăm. Înainte de a intra mai mult în subiect, însă, ar mai fi de spus ceva. Atunci când nici după ani de experiență profesională nu ne dăm seama că modelele sau sfaturile pe care ne-am bazat la început nu au fost (poate) cele mai relevante pentru noi, ne scurtăm drumul către demotivare, plictiseală profesională și ne omorâm, încet dar sigur, toate rezervele de inițiativă și entuziasm.

Iată, așadar, care sunt câțiva dintre vinovații deciziilor neinspirate în carieră, la început de drum (și nu numai):

1. Familia, cu presiunea pe care o exercită (și ne referim aici în principal la părinți), poate să ne convingă că ceea ce era valoros acum 20 de ani este ceea ce trebuie să facem acum.

2. Grupul de prieteni care ne-au făcut să ne simțim „parte din ceva”, importanți sau deosebiți și a cărui presiune zilnică ne poate face să alegem o carieră care pare „cool” sau teoretic „bănoasă”, pentru că acestea sunt valorile recunoscute și admirate la care trebuie să ne raportăm ca să nu fim excluși.

3. Modelele (sau poate e mai bine să spunem „falsele modele”) din media. Din nou, este vorba aici de un sistem de valori/credințe/obiceiuri care împinge în față persoane/idei pe care se presupune că trebuie să le emulăm ca să avem, la rândul nostru, valoare. De aici decizii greșite în carieră, refuzul de a încerca joburi de entry-level pentru că aparent nu ne valorizează, graba de a promova etc.

4. Nivelul deficitar de auto-cunoaștere. Suntem cu toții de acord că sistemul educațional este în faliment, că școala nu ne pregătește pentru viață, că nu suntem racordați cu adevărat la realitate dacă nu am făcut decât să învățăm și nu am încercat (prin voluntariat sau alte activități) să descoperim cum este de fapt lumea corporatistă și cum ne integrăm în ea (dacă ne integrăm). În plus, sunt puține situațiile în care vreunul din ceilalți factori menționați anterior ne îndeamnă la auto-cunoaștere. Rețetele sunt mai ușor de utilizat, auto-cunoașterea presupune muncă și consecvență… și e obositoare.

Evident, subiectul este mult mai larg și se poate detalia fiecare aspect în parte în funcție de poveștile personale ale celor care ne citesc. Pentru alte idei pe această temă, nu uitață să citiți și articolul How to Identify Bad Career Advice — So You Can Ignore It.

Voi ce decizii greșite ați luat în carieră și din ce cauze?