Ce denumiri si ce functii trecem în CV

După un an de voluntariat pe partea de HR la o revistă studenţească aplicasem pentru un internship HR la o companie serioasă. La interviu am fost întrebat despre experienţa pe care o am în calitate de consultant, conform cu ceea ce declarasem în CV. După răspunsul meu a urmat o explicaţie politicoasă şi stânjenitoare, explicaţie din care am învăţat să mă evaluez mai bine şi să fiu mai critic cu lucrurile pe care le preiau.

Problema denumirilor şi funcţiilor din CV sau cartea de vizită este veche. De exemplu, înainte de criză economică toată lumea era manager, indiferent ce activitate făcea sau cum o făcea. Agentul de vânzări avea pe cartea de vizită “manager de vânzări”, studentul din ONG era manager/consultant PR, HR, Marketing.

În timpul crizei majoritatea denumirilor au fost retrogradate la un nivel mai correct, de junior/asistent. Desigur, cele legitime au rămas la fel sau au evoluat înspre consultant/specialist. După criză se remarcă o explozie îngrijorătoare de denumiri exagerate: CEO, manager /expert/consultant social media, culminând cu variaţii precum Chief Engagement Oficer.

Pentru a evita situaţiile penibile şi pentru o mai bună corespondenţa între pregătire-experienţă-compenteţe şi funcţie iată câteva consideraţii folositoare:

– nu prealua o denumire de funcţie dacă nu ştii foarte bine ce presupune;

– dacă eşti nesigur de anvergura competenţelor tale, compară-le cu una-două descrieri de rol ale unei poziţii similare;

– cere sfatul specialiştilor în carieră;

– fii rezonabil (sună hilar: CEO de blog/fanpage, SM manager de cont de Twitter, consultant în comunicare în anul I de facultate…);

– prezentându-te cu o funcţie care nu te reprezintă ridici semne de întrebare asupra înţelegerii pe care o ai vizavi de domeniul profesional în care activezi.

În orice caz, este o măsură utilă să îţi revizuieşti competenţele, noile achiziţii profesionale şi să fii mereu pregătit să-ti probezi nivelul de cunostinte/experienta într-un anumit domeniu.