Human-in-the-loop în recrutare: unde este obligatoriu și de ce contează

Știm deja că AI este folosită în recrutare (sortează CV-uri, evaluează candidați sau chiar analizează interviuri video), în principal pentru viteză, eficiență și reducerea muncii repetitive. Însă apare întrebarea esențială: cine ia, de fapt, decizia finală? Răspunsul este conceptul de human-in-the-loop (HITL), care înseamnă că o persoană reală trebuie să fie implicată și să poată  valida sau corecta deciziile luate de un sistem automat pe parcursul procesului de angajare. Practic, AI-ul poate analiza, recomanda sau semnala anumite lucruri, dar decizia finală aparține întotdeauna unui om, care poate corecta sau anula rezultatul generat automat. În recrutare, acest principiu se traduce simplu și clar: AI-ul ajută, omul decide. De exemplu, un sistem AI poate sorta CV-urile, dar un recrutor validează lista finală.

Unde este obligatoriu human-in-the-loop

În primul rând, regulile GDPR spun clar că oamenii nu pot fi evaluați sau respinși exclusiv de un sistem automat atunci când decizia îi afectează în mod semnificativ – iar respingerea unui candidat la angajare este exact un astfel de caz. Asta înseamnă că deciziile complet automate nu sunt permise în recrutare, iar candidații au dreptul să știe de ce au fost respinși și să ceară o reanalizare făcută de o persoană reală. Din acest motiv, prezența unui om în proces nu este doar recomandată, ci obligatorie.

În plus, EU AI Act (Regulamentul european privind inteligența artificială) tratează recrutarea ca pe un domeniu sensibil, cu impact direct asupra vieții oamenilor. Sistemele AI folosite aici trebuie supravegheate atent de oameni care înțeleg ce face tehnologia și care pot interveni atunci când apar erori, tocmai pentru a preveni discriminarea. Mesajul este clar: AI-ul nu poate controla singur procesul de recrutare.

Dincolo de cele de mai sus, legislația muncii și regulile anti-discriminare obligă angajatorii să trateze candidații corect și să poată explica deciziile luate. Fără implicare umană, aceste obligații devin greu de respectat și aproape imposibil de demonstrat în caz de litigiu. Human-in-the-loop este esențial pentru a preveni discriminarea, întrucât algoritmii învață din date care pot conține prejudecăți legate de gen, vârstă sau dizabilități și le pot amplifica dacă nu sunt supravegheați de oameni. În același timp, implicarea umană este necesară din perspectiva responsabilității, pentru că, legal și moral, doar oamenii pot fi trași la răspundere pentru deciziile luate, nu software-ul. La fel de importantă este transparența: candidații au dreptul să înțeleagă de ce au fost respinși și să simtă că au fost evaluați corect, nu exclusiv „de un robot”. Nu în ultimul rând, AI-ul are limite reale, deoarece aspecte precum contextul personal, potențialul sau motivația sunt dificil de evaluat corect doar prin algoritmi.

Un checklist sumar pentru un proces asistat de AI:

1. AI-ul este folosit ca instrument de suport, nu ca decident final;
2. există o persoană responsabilă pentru fiecare decizie;
3. candidații sunt informați că se folosesc sisteme automate;
4. deciziile pot fi explicate și revizuite;
5. există mecanisme de corectare a erorilor.

Inteligența artificială poate face recrutarea mai rapidă și mai eficientă, dar nu poate înlocui judecata umană. Din motive legale și etice, human-in-the-loop nu este o opțiune, ci o necesitate.