Întrebarea STAR

Întrebările care vizează obținerea de informații despre comportamente observabile sunt cele mai utile în cadrul interviurilor, fie ele structurate sau nu. O planificare bună a procesului de intervievare și implicit de evaluare va avea în vedere competențele desemnate drept critice pentru poziția pentru care se face evaluarea și va construi planul de interviu și întrebările în funcție de acestea.

Înainte însă de formularea întrebărilor, evaluatorul trebuie să aibă în vedere necesitatea conducerii discuției către experiențe concrete anterioare ale candidatului și nu către situații ipotetice. Performanța anterioara este unul dintre predictorii performanței viitoare (dar nu singurul) și orice proces de evaluare reușit se bazează pe cât mai multe date concrete despre rezultate și acțiuni prin care candidatul a ajuns la ele.

Termenul STAR (o abreviere din engleză) ascunde, de fapt, un set de întrebări și nu doar una singură:

Exemplu de sondare a competenței Orientare către client:

SITUATION = SITUAȚIE/ CONTEXT

Povestiți-mi despre o situație în care un client vi s-a adresat direct pentru rezolvarea unei nemulțumiri/ plângeri.

TASK = SARCINĂ/ TEMA

Care erau responsabilitățile dumneavoastră în contextul respectiv? Ce trebuia să faceți?

ACTION = ACȚIUNE

Cum ați acționat? De ce ați acționat așa?

RESULT = REZULTAT

Care a fost rezultatul?

Mecanismul de construire a setului de întrebări va deveni din ce în ce mai accesibil pe măsură ce evaluatorul îl practică mai mult. Din momentul în care candidatul începe să povestească despre responsabilitățile și experiențele sale concrete, evaluatorul trebuie să aibă în vedere identificarea unor comportamente relevante sau nu pentru jobul pentru care recrutează. Îi va fi cu atât mai ușor să înțeleagă contextele și acțiunile candidatului cu cât cunoaște mai bine jobul și a participat activ la procesul de analiză și planificare a procesului de evaluare anterior interviului.

Fiecare dintre etapele Întrebării STAR are importanța sa. Fără înțelegerea corectă a contextului, evaluatorul ar avea probleme în a cântări la justa valoare acțiunile candidatului. Fără mai multe informații despre responsabilitățile/ sarcinile candidatului în contextul respectiv, experiența în sine își pierde din greutate. Dacă evaluatorul nu ajunge să afle care au fost acțiunile concrete și motivațiile din spatele lor, ideea în sine de comportament devine inutilă. Și, nu în ultimul rând, fără aflarea rezultatelor/ consecințelor acțiunilor candidatului, evaluatorului îi va fi aproape imposibil să proiecteze în viitor un tipar comportamental și o probabilitate de succes.