Irina Tenovici: „Succesul unui brand nu vine doar din produse frumoase, ci din conexiunea emoțională pe care o creezi cu oamenii”

Irina Tenovici este fondatoarea Happy Friday, un brand de haine slow fashion care combină patru caracteristici esențiale: frumos, simplu, versatil și practic. După o carieră în corporație ca project manager pe proiecte IT, Irina a simțit nevoia unei schimbări și a avut curajul de a porni pe un drum antreprenorial, ghidată de dorința de a crea ceva autentic și durabil.

Cine ești (nu ce faci) tu?

Sunt Irina Tenovici, un om care își pune multe întrebări despre viață și rolul sau aici, care acum, în a două parte a viețîi, a descoperit cum frânturi de fericire, în special din lucruri simple, contribuie enorm la echilibrul pe care toți îl dorim. Sunt mama lui Vlad (14 ani) și a Amei (11 ani), doi copii minunați. Soția lui Ștefan, fiica Florinei și a lui Mihai, sora Laurei și prietenă Alexandrei, Cătălinei, Cristinei, Ruxandrei și Virginiei (în ordine alfabetică, să nu se supere 🙂)

Sunt un pic altă persoană în fiecare zi pentru că am ochii și mintea deschise la tot ce este în jurul meu. Îmi place să învăț, să fac mișcare, să mănânc sănătos, să citesc, să merg la teatru, la concerte și să călătoresc.

Dacă ai alege un cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Răbdare. Așa cred acum. Poate și pentru că o exersez în fiecare zi cu copiii pre-adolescenți, cu clientele, dar și cu mine.

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat în carieră? Și cum?

Un prieten de familie a avut încredere în mine și m-a ajutat financiar cu o suma consistentă de bani pentru a mă putea desprinde de job-ul din corporație și a mă dedică acestui business. 

Familia s-a implicat direct și contează foarte mult că au acceptat să facă parte din HappyFriday, fiecare cu ce a putut. Copiii fac desene pentru tricouri, soțul a cărat materiale, produse, standere, mama mă ajută să împachetez și să aranjez materiale iar sora mea este ambasador al brandului în Germania, acolo unde locuiește.

Care au fost cele mai bune decizii în carieră? Dar cele mai proaste? De ce?

Cea mai bună decizie a fost să mă unesc în același spațiu cu atelierul cu care lucrez tiparele, prototipurile și o parte din producție. S-a întâmplat în 2020, în pandemie, când ne-am dat seama că împreună avem șanse să facem față provocărilor. Așa am reușit să țin costurile cât mai jos posibil și să eficientizez procesul de creație. Cred că dacă nu făceam această mișcare aș fi închis business-ul.

Am făcut multe decizii proaste…dar una m-a costat foarte mult. 

În anul în care s-a întâmplat tragedia de la Colectiv am vrut să ajut și am produs 150 de tricouri pe care le-am imprimat cu textul “the wings to realease my heart”, cu ideea de a dona profitul din vânzarea lor. Le-am făcut din vâscoză, un material moale și plăcut pe piele, create de la zero, ceea ce implică un cost mult mai mare față de tricourile deja făcute pe care aș fi putut să le cumpăr. 

Am făcut testul de print, a ieșit bine…însă atunci când a fost făcută seria au fost niște probleme tehnice și vopseaua nu rezistă pe tricou decât până la al doilea spălat. Problema a fost că eu nu le-am verificat imediat, nu m-am gândit că seria va fi diferită de test și când am realizat era prea târziu pentru a revendica ceva de la print iar tricourile erau toate compromise, nu se mai putea face nimic (am luat în considerare și să scot vopseaua, să le vând simple, dar nu se putea face acest lucru).

A trebuit să decid atunci dacă îmi asum pierderea în totalitate sau dacă le vând fără profit. Mi-am dat seama că nu aș putea să dorm liniștită știind că am trimis clienților lucruri care se strică la spălat. Așa că am pierdut câteva mii de euro care m-au destabilizat destul de rău.

Cum ai decis că ai nevoie de o schimbare?

Când am rămas însărcinată cu Vlad, aveam 32 de ani. Atunci au început să îmi apară primele gânduri legate de jobul pe care îl aveam. Eram project manager în corporație, pe proiecte IT, însă am început să mă gândesc dacă aș dori să mă întorc tot acolo și dacă la 50 de ani mă văd făcând același lucru. Iar răspunsul pe care mi-l dădeam singură era NU. Dar ideea despre ce aș vrea să fac nu a venit așa de ușor…știam că vreau să fie ceva palpabil, să ating, să simt, să dureze mai mult de 2-3 ani. Am vrut să încep cu un site de tricouri personalizate, dar drumul nu m-a dus acolo. Prima dată am făcut un site de închirat jucării pentru bebeluși, apoi, pe lângă închirieri am început să vând papuci de lână lucrați manual, păturici pentru bebeluși și chiar semne de mașină baby on board. În acest timp mergeam cu căruțul cu Vlad în jurul casei, ajungând din ce în ce mai departe, intram în toate atelierele de croitorie și întrebăm dacă pot începe o colaborare cu mine. Majoritatea însă se ocupau de retușuri.

Nu mai știu cum am ajuns să lucrez cu un atelier din Brănești (la 17 km de casă). Nu m-am dus cu căruțul până acolo, va dați seama 🙂 Mergeam cu mașina în fiecare sâmbătă, cu bebelușul după mine pentru că încă îl alăptam…și petreceam acolo mai multe ore. Am reușit să fac acolo prima și a două colecție, dar a fost foarte greu. După aceea am găsit prin recomandări alte ateliere în București.

Cum s-a schimbat identitatea ta profesională după ce ai decis să mergi pe cont propriu?

Am trecut de la un rol mai structurat, în care executăm strategii definite de alții, la unul în care sunt creatoarea, stratega și sufletul unui brand autentic. Această schimbare reflectă o identitate profesională mult mai personalizată, creativă și cu un impact direct asupra pieței. Un job de project manager are un cadru clar, obiective stabilite și o anumită siguranță. Ca antreprenor, sunt expusă la incertitudini, dar am și libertatea totală de a construi ceva propriu.

Ce metode de sprijin ai folosit pentru această schimbare?

Cursuri de tot felul: financiare, de business, de creativitate, de strategie, de comunicare, de dezvoltare personală. Terapie, multă… Cărți de business și de dezvoltare personală, programe de mentorat, întâlniri de networking.

Care au fost cele mai mari provocări?

Insecuritatea financiară m-a făcut să mă îndoiesc de mine, mi-a afectat sănătatea fizică și pe cea mentală. Nu am crezut că poate avea un impact atât de mare, însă stresul generat de lipsa banilor duce la șters cronic care are un impact crucial asupra minții și corpului nostru. Am neglijat semnalele pe care mi le dădea corpul, am crezut că altele sunt cauzele.

Cum integrezi work-life balance în muncă ta de zi cu zi?

Nu am program fix. Încerc să mă ocup dimineață pentru mine și de familie. Mă bucur mult că pot să le pregătesc mic dejun cald și proaspăt copiilor și apoi să fac 20 de minute de exerciții: streching și greutăți. Apoi, mă bucur că pot să merg pe jos – am un drum de 45 de minute de acasă până la atelier.

La atelier mă ocup de multe lucruri: gestionez comenzi, trimit colete, fac conținut pentru social media și câteodată mă întâlnesc cu cliente care doresc să probeze, să vadă materialele sau poate pur și simplu să mă întâlnească.

Cum definești rutina? Te ajută în vreun fel în muncă?

Definirea unei rutine eficiente pentru Happy Friday înseamnă stabilirea unor procese clare care să asigure continuitatea, creșterea și adaptabilitatea brandului. Sunt patru direcții mari pentru care este important să urmezi procese.

Crearea și lansarea modelelor noi presupune research, design și producție, ședințe foto, listarea pe site și promovarea pe canalele de marketing.

Relația cu clientele – realizată prin interacțiune constanța și personalizată. Fac tot posibil să răspund rapid la mesaje, emailuri și feedback.

Pentru a avea vizibilitate este necesară o prezența activă pe social media prin postări regulate, reels, colaborări cu influenceri. Aici aș vrea să fiu mai consecvență și să îmi fac un plan pe care să îl respect…însă recunosc că îmi place să fiu spontană, lucru care îmi îngreunează însă consecvență.

În permanență am în vedere optimizarea operațiunilor, managementul comenzilor de producție în funcție de cerere, utilizarea tool-urilor pentru comenzi, livrări dar și analiză performanței prin evaluarea vânzărilor, a feedback-ului clientelor și impactul campaniilor. 

Care sunt oamenii pe care te bazezi în ceea ce faci? Ce calități cauți la colaboratori?

Mă bazez pe colegele mele care creează tipare și prototipuri, dar și pe cele care realizează produsele. Este foarte important să le placă ceea ce fac, pentru că nu este o muncă ușoară. Mai este însă ceva ce am observat: se simte energia cu care este lucrat fiecare produs.

Care sunt modelele tale?

Nu pot să spun că urmez niște modele…nici măcar trenduri. Mi-am dorit să creez lucruri durabile, care să nu țină cont de timp.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva care vrea să îți calce pe urme, care ar fi acela?

Fii pregătit(a) să îți redefinești succesul și să îți asumi riscul de a construi ceva autentic, care te reprezintă. Nu este suficient doar să iubești moda, trebuie să ai o idee unică și o poveste autentică în spate. Mai este important și să atingi o nevoie reală a pieței pentru că, oricât de creativ și inovator ar fi un brand, succesul sau depinde de cererea reală a clienților. Dacă nu există o nevoie clară sau nu reușești să creezi una, riști să ai un produs frumos, dar fără impact comercial. Într-o piață competitivă, trebuie să vii cu ceva care lipsește sau se face diferit. Altfel, vei concura doar pe preț, ceea ce nu e sustenabil.

Acceptă că dacă într-un job tradițional ai obiective clare și stabilitate, în antreprenoriat ai momente de incertitudine. Nu exclude un second job pentru a avea o plasa de siguranță. Succesul unui brand nu vine doar din produse frumoase, ci din conexiunea emoțională pe care o creezi cu oamenii care le poartă. Ascultă-le nevoile, construiește o comunitate.

Creșterea unui brand nu se întâmplă peste noapte. După 5 ani, nu ajunsesem nici la jumătate față de cum estimasem. Unele idei vor funcționa, altele nu. E important să înveți rapid din greșeli și să ajustezi direcția fără să te descurajezi.

Care a fost cea mai mare recompensă personală pe care ai obținut-o în urmă deciziei de a renunța la carieră anterioară și de a vă lansa în antreprenoriat?

Atunci când am văzut pe stradă o persoană necunoscută care purta Happy Friday, am simțit cum crește inima în mine. Îmi venea să mă duc la ea, să îi spun ce mult mă bucur, să o întreb cum se simte, când a cumpărat-o, unde a purtat-o. Nu am făcut asta…că să nu par deplasată, dar am simțit cum jubilez.

Cum ai reușit să îți menții motivația și determinarea în fața provocărilor obișnuite ale antreprenoriatului?

Antreprenoriatul presupune provocări imprevizibile. Am invayat să rămân flexibilă și să mă adaptez rapid la schimbările din piață sau din viață personală. Fiecare obstacol m-a învățat ceva nou. Am investit mult în educație, participând la cursuri, citind cărți și interacționând cu alți antreprenori. Acest proces de învățare continuă m-a ajutat să rămân încrezătoare în deciziile mele.

Am construit relații puternice cu clientele și am avut norocul să am o echipă de încredere, iar acest sprijin a fost esențial pentru a depăși momentele mai grele. Feedback-ul clientelor și al echipei m-a motivat să continui să îmbunătățesc brandul.

Cum definești tu inspirația și de unde îți iei această inspirație?

Inspirația nu vine atunci când trebuie, ci când vrea ea 🙂 Dacă am o foaie de hârtie în față și trebuie să fac un model nou, nu îmi iese. De multe ori visez cu ochii deschiși: când fac mâncare, când stau pe banca în IOR și privesc lacul, când merg pe jos, când stau în trafic.

Ce ai face diferit acum, dacă ai fi la început de carieră?

Aș prioritiza sănătatea mentală și fizică. Am învățat că este crucial să protejez echilibrul interior, acordând timp pentru mine și pentru reîncărcarea energiei. Aș seta limite clare între muncă și viață personală, pentru a preveni epuizarea. M-aș folosi mai bine de eșecurile și le-aș trata că lecții. Nu m-aș mai lasă descurajată de greșelile din drum, ci le-aș folosi că oportunități de creștere.

Interviul cu Irina Tenovici face parte din seria Career Renegade. Simplificând lucrurile, să fii un „career renegade” înseamnă să lași deoparte un drum aparent previzibil, pentru visurile tale.  Conceptul pleacă de la abordarea pe care Jonathan Fields a detaliat-o în cartea sa, „Career Renegade”, despre care PortalHR a scris acum mai bine de 10 ani, aici.