Vacile sacre

În orice organizatie există măcar câteva “vaci sacre” – cu alte cuvinte persoane, situații sau subiecte despre care nu se vorbește deschis și pe care “nu este bine” să le confrunți. Persoane sau situații pe care, chiar și atunci când ele se așează “în mijlocul drumului”, toată lumea le ocolește cu sfințenie și nimănui nu-i dă prin cap să le spună respectuos să degajeze… Persoane și situații despre care, pe de altă parte, toată lumea vorbește critic și cu mare vehemență în pauzele de cafea/ țigară.

Uneori, motivele pentru care acele persoane, situații sau subiecte au devenit “vaci sacre” se pierd în negura vremii. Unii angajați mai noi nici măcar nu știu prea bine de ce nu e “sănătos” să-l contrazici pe X sau de ce despre o anumită situație este mai bine să nu pomenești în ședințe.

Din nefericire, “vacile sacre” ascund de cele mai multe ori probleme nerezolvate ale organizației. Cu cât mai multe “vaci sacre”, cu atât mai multe probleme netratate și ascunse. Or, problemele indică suferința. Dacă nu este tratată, suferința se cronicizează și se extinde. A aștepta ca aceste probleme să se rezolve de la sine, pe “cale naturală” este de cele mai multe ori o idee neinspirată.

Aveți ceva de spus cuiva? Spuneți-i. Formulați un feedback corect, fiți respectuos și atent să nu jigniți – desigur. Dar vorbiți! Chiar dacă legenda spune că acelui om este mai bine să nu i se dea feedback, eu sunt convinsă că, în realitate, orice om poate primi un feedback și, mai mult decât atât: orice om (chiar și cel mai mare șef) are nevoie de așa ceva.

Există în organizația sau echipa voastră un subiect “delicat”, pe care mulți și-ar dori să-l vadă discutat/ rezolvat dar nimeni nu îndrăznește să-l pună pe tapet? Eu sunt convinsă că toată lumea ar avea de câștigat dacă subiectul acela ar fi în fine discutat!

Îmi puteți spune că, dacă atentați la “vacile sacre” riscați să vă treziți loviți de  pedepse, răzbunări și alte tipuri de repercusiuni. Pot înțelege, sigur, și departe de mine să îndemn pe cineva să-și asume riscuri necugetate. Dar întreb și eu: sunteți 100% convinși că repercusiunile ar fi atât de dramatice pe cât vi le închipuiți? Experiența personală îmi spune că de cele mai multe ori “legendele” organizaționale de acest tip înfățișează un tablou mult mai sumbru decât este el de fapt în realitate…

Cred că adevărata problema nu este DACĂ să dăm cuiva un feedback sau DACĂ este cazul să deschidem o discuție despre o problemă, ci CUM și CÂND este cel mai bine să facem asta (noăa: prin “cum” și “când” nu mă refer și la strategia amânării la nesfârșit în speranța că altcineva va face asta în locul nostru. 🙂

Sursa poza.