Din secretele head-hunterilor

Probabil ca va intrebati de multe ori cum reusesc firmele de recrutare care fac „vanatoare de capete” sa afle numele celor pe care ii contacteaza pentru a le oferi posibilitatea de a discuta despre un job vacant. Oricat de misterios ar parea, adesea sursele de inspiratie si informatie sunt mult mai aproape decat ne imaginam.

Un Researcher bun (caci el este cel care se ocupa de aflarea numelor si contactarea candidatilor pasivi) are la dispozitie pentru a gasi ceea ce are nevoie:

1. Motoarele de cautare.

Adesea, o cautare pe Google poate sa scoata la iveala informatii surprinzatoare. Maiestria consta in alegerea cuvintelor cheie si a combinatiilor. Sunt pozitii care prin natura lor sunt mai expuse interactiunii cu exteriorul si cu cat o persoana este pozitionata mai sus din punct de vedere ierarhic, cu atat probabilitatea ca numele sau sa apara mentionat intr-un articol, interviu, descriere de produse/ servicii, comentariu este mai mare.

Daca, de exemplu, vreau sa aflu numele directorului de marketing de la o anumita companie, s-ar putea sa fie suficient sa incerc o cautare pe Google cu succesiunea de cuvinte: „Marketing Manager Nume Companie” si universul virtual sa imi ofere informatia pe care altfel ar trebui sa ma straduiesc sa o descopar printr-o poveste inspirata intr-o discutie la telefon.

2. Linkedin-ul

Prin anii 90, cand meseria de head-hunter era la inceputuri la noi, un Researcher nu avea la dispozitie aceasta mina de aur de informatii. Dificultatea aflarii numelor candidatilor pasivi pentru proiectele in derulare era insa compensata de faptul ca  universul corporatist local nu era familiarizat cu ideea de „head-hunting” si nu existau regulamente care sa interzica persoanelor de la receptie sa ofere nume la telefon oricarui necunoscut (indiferent de pretext).

Acum balanta s-a schimbat. E mai greu sa aflu o informatie de acest gen la telefon, dar am la dispozitie Linkedin-ul care imi ofera in multe situatii raspunsurile de care am nevoie (doar sa stiu sa il folosesc eficient).

Ce inseamna o folosire eficienta a Linkedin-ului? Inseamna o cultivare si crestere a retelei in zonele semnificative/ de interes pentru jobul de Researcher. Unei persoane care ocupa aceasta pozitie ii va fi cu atat mai usor sa afle informatia exacta de care are nevoie cu cat reteaua de contacte pe care o are este mai bogata atat calitativ (nivelul de experienta al celor pe care ii are in retea) cat si cantitativ (numarul de conexiuni).

Un candidat contactat pentru un anumit proiect poate fi o usa deschisa catre un altul, esential intr-un proiect viitor. Adesea aflarea numelui persoanei care urmeaza sa fie „vanate” este suficienta fara sa fie necesara conectarea cu persoana respectiva (si multe nume pot fi vizualizate in Linkedin in zona in care sunt listate conexiunile contactelor pe care le am in lista). Un nume inseamna cateva usi deschise intr-o discutie telefonica si mai putine explicatii, adica efort mai mic pentru Researcher.

3. Prietenii prietenilor prietenilor

E intotdeauna posibil ca numele unui candidat de care am nevoie intr-un proiect de recrutare sa nu existe nici pe internet, nici in reteaua Linkedin (oricat de departe as cauta in conexiunile conexiunilor mele). S-ar putea insa ca solutia unui telefon direct la compania unde lucreaza persoana respectiva si inventarea unei povesti coerente pentru a afla informatia de care am nevoie sa nu fie neaparat cea mai inspirata.

Tehnica research-ului seamana adesea cu cea a picaturii chinezesti. Cu cat incerc sa identific mai multe surse posibile si credibile de informare carora sa le cer datele de care am nevoie, cu atat am sanse mai mari sa ajung unde vreau. In efortul acesta nu trebuie pornit intotdeauna de la premiza ca singura informatie de care am nevoie este numele persoanei pe care trebuie sa o contactez. Adesea e suficient sa aflu numele unei persoane care lucreaza in organizatia respectiva, poate chiar in acelasi departament, si care, cu ajutorul unei recomandari din partea cuiva in care are incredere, ar putea sa imi ofere informatia de care am de fapt nevoie. „N-ai pe cineva?”