Hire for attitude…

…and train for everything else.

Nu știu alții cum sunt, dar ceea ce încerc eu în primul rând în timpul unui interviu este să descifrez atitudinea candidatului: atitudinea sa față de viață, față de eșec și succes, încrederea în sine, încrederea în alții. Vreau să vad putere și bucurie de a fi. Caut oameni care și-au ales ei înșiși drumul și nu sunt sclavii unor modele sau tipare prestabilite.

Listele interminabile de cursuri absolvite, denumirile spectaculoase ale posturilor deținute anterior se diluează până la proporții homeopatice în fața unei atitudini defetiste, descurajant susținută prin explicații despre conjuncturile și persoanele care au influențat negativ parcursul profesional (și uneori și personal) al candidatului. Cu siguranță că asemenea conjuncturi și persoane există, dar ce vreu eu sa aud în primul rând nu este cum acestea au dărâmat ci cum a reușit candidatul să depășeasca momentul, ce a învățat și cum a luat-o din loc. Mă convinge mai ușor un om care a ales să lase tot și s-o ia de la capăt decât unul care a reușit, strângând din dinți și făcând compromisuri, să reziste într-un post oarecare…

Când am un luptător inteligent în față, știu că va putea învăța tot ceea ce trebuie să facă și o va face repede și bine. “First who, then what”, zice Jim Collins în Good to Great… Fac însă o precizare importantă: ceea ce caut sunt luptătorii inteligenți și nu superficialii exaltați!

Ca să fiu mai specifică, dacă am în față doi candidați, unul cu o atitudine pozitivă, energic și bătăios dar un pic mai puțin competent tehnic (asta însemnând că estimez că ar mai avea nevoie de 3-6 luni de training-on-the job) și unul super-competent tehnic (face față postului din ziua 1), însă defetist și supărat pe viață: îl aleg pe primul. Fără rezerve.

Da, știu că line manager-ii doresc repede un om foarte competent tehnic. Știu că strâmbă din nas atunci când HR-ul le vorbește despre abilități de comunicare sau grad de compatibilitate cu echipa sau cu cultura organizației. Și stiu la fel de bine că “atitudinea” este un complex de lucruri greu măsurabile, care poate fi intuită cu o oarecare precizie dar niciodată evaluată cu certitudine. Cu toate acestea… atunci când vă duceți la un interviu, țineți cont de faptul ca intervievatorul ar putea gândi ca mine 🙂