Indemnizaţia pentru creşterea unuia sau a mai multor copii

Oricare dintre părinţii fireşti ai copilului poate opta, în scris, să beneficieze de dreptul la indemnizaţie pentru creşterea noului-născut dacă a realizat venit impozabil timp de 12 luni în anul anterior nașterii copilului, cerere care nu poate fi schimbată pe parcursul acordării dreptului de indemnizaţie. Despre acest subiect scrie azi pe PortalHR  Cătălina Lazăr, avocat ONV LAW.  

Ordonanţa de Urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară de creştere a copiilor reglementează dreptul părinţilor ai căror copii se nasc din data de 1 ianuarie 2011, precum şi al fiecarei persoane care de la această dată a adoptat copilul, i s-a incredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drept pentru copiii săi, precum şi al persoanei care a fost numită tutore.

Mama sau tatăl noului-născut beneficiază de acordarea unei indemnizaţii pentru creşterea copilului dacă în ultimul an anterior datei naşterii copilului a realizat venit timp de 12 luni din salarii, din activităţi independente sau din activități agricole supuse impozitării.

Indemnizaţia se acordă părintelui care este cetăţean român, străin sau apatrid, are reşedinţa în România şi locuieşte aici împreună cu copilul/copiii pentru care solicită acest drept.

Viitorii beneficiari, mama sau tatăl, pot opta pentru una din următoarele variante:

a) Concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an precum şi o indemnizaţie lunară. În acest caz, indemnizaţia acordată este în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni. Indemnizaţia acordată nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3400 lei.

b) Concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi o indemnizaţie lunară. În această situaţie cuantumul indemnizaţiei se stabileşte ca 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 600 de lei şi nici mai mare de 1200 de lei.

c) Cea de-a treia ipoteză reglementată de legiuitor este situaţia copilului cu handicap. În această situație, concediul pentru creşterea copilului se acordă până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizaţia acordată reprezintă 75% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, fără a fi mai mică de 600 lei, dar nici mai mare de 3400 lei.

În cazul în care părintele decide să revină la serviciu înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an are dreptul la un stimulent de reinserţie. Cuantumul stimulentului este de 500 de lei şi va fi acordat până când copilul împlineşte doi ani.

Părintele care îngrijeşte un nou-născut cu handicap va primi şi el stimulent de reinserţie dacă decide să revină la muncă înainte ca minorul să împlinească vârsta de trei ani.

Cuantumul indemnizaţiei pentru creştere a copilului se majorează cu 600 de lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi.

Angajatorul nu poate să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu cât timp beneficiarul indemnizaţiei se află în concediu de creştere a copilului, în perioada cât primeşte stimulentul pentru revenirea mai devreme la locul de muncă şi nici în perioada de 6 luni după revenirea definitivă la locul de muncă.

Părintele trebuie să se adreseze Agenţiei pentru Prestaţii Sociale, agenţiilor judeţene şi agenţiei Municipiului Bucureşti şi să depună o cerere scrisă prin care să solicite încetarea concediului în vederea revenirii la locul de muncă şi acordarea stimulentului de reinserţie. Cererea va fi însoţită în mod obligatoriu de o copie de pe actul de identitate al beneficiarului. Pentru obţinerea stimulentului de reinserţie, beneficiarii vor depune o cerere în acest sens, la aceeaşi agenţie.

Cătălina Lazăr este avocat ONV LAW, cu specializări în dreptul muncii, proprietate intelectuală, contracte și insolvență. Este licențiată în drept a Universității „Nicolae Titulescu”, promoția 2005.