Unde găsesc adevărata provocare?

Zilele trecute, într-o discuție de consiliere în carieră, am primit următoarea întrebare:

Nu caut orice job ci acel job care să mă reprezinte și în care să pot folosi experiența multifuncțională pe care o am, jobul care să fie o adevărată provocare. Cum să îl găsesc?

Iată câteva idei:

În contextul actual în care găsirea unui job (a oricărui job) devine adesea activitatea prioritară pentru mulți profesioniști, a-ți pune problema descoperirii jobului care să te provoace cu adevărat poate să pară o excentricitate sau chiar un moft. Totuși, dilema este cât se poate de legitimă, mai ales dacă vorbim despre persoane cu ani grei de experiență în spate, care au reușit să acumuleze în timp competențe variate în zone funcționale adesea complementare.

Când stai de vorbă cu profesioniști în căutarea vocației autentice, discutarea etapelor clasice ale procesului de căutare a unui job devine adesea irelevantă. De fapt, întrebarea despre vocația autentică este o întrebare care duce foarte mult discuția în zona sensului și a scopului în viața profesională dar, evident, și în cea personală.

Atunci când un profesionist nu reușește să își găsească satisfacția profesională în ceea ce face și unul dintre motive este acela că jobul actual nu îi oferă suficiente provocări pentru a-și activa suficient toate abilitățile și cunoștințele profesionale, soluția cea mai la îndemână ar putea să fie identificarea unui alt job. Poate o schimbare de cultură organizațională, de stil de management, de strategie, chiar de industrie/domeniu ar putea oferi acea provocare de care respectivul candidat are nevoie.

Dar prima întrebare care ne vine în minte după această soluție la îndemână ar fi: „Pentru cât timp?” Cu alte cuvinte, cât de repede se va dovedi că și noul loc de muncă se încadrează mai degrabă în tiparul previzibil al joburilor cu un orizont de mișcare limitat, cât de ușor îi va fi candidatului să descopere că, de fapt, diferențele majore față de jobul anterior nu există etc? Departe de noi gândul că toate organizațiile și toate joburile sunt la fel. Dar aici nu vorbim despre cum sunt de fapt lucrurile, ci despre percepții, iar cineva care a ajuns la un anumit nivel de „plictiseală profesională” are șanse mari să gândească lucrurile în virtutea unui anumit tipar și să își împlinească iar și iar aceleași profeții negative.

Problema, în opinia noastră, nu se va rezolva cu găsirea unui job nou ci, mai degrabă, cu parcurgerea unor pași către auto-cunoaștere. Și iată câteva din temele de gândire (individuală sau cu ajutorul unui consilier în carieră) pentru astfel de momente. (Atenție! Acest raționamente pot fi replicate pentru toate joburile care au dus la „plictiseală profesională”.)

1. Care sunt sursele de satisfacție în jobul actual? Dacă acestea nu mai există acum, care au fost la momentul ocupării postului?

2. Care a fost percepția despre jobul actual înainte de a-l ocupa și care este percepția acum? Cum și de ce s-a schimbat?

3. Care au fost așteptările vizavi de jobul actual și cum s-au realizat ele? De ce nu s-au realizat?

4. Ce poate fi schimbat la jobul actual pentru a-l face mai provocator? Cine poate face aceste schimbări? De ce ar fi nevoie pentru a face jobul actual mai provocator?

Pe de altă parte, la fel de utilă este discuția despre motivele alegerii unui anumit traseu profesional. Dacă acesta este momentul în care vorbim despre un profil multifuncțional, este cât se poate de important ca profesionistul să înțeleagă ce anume din această multifuncționalitate îi oferă satisfacții și ce a venit la pachet cu responsabilitățile de până acum. Întotdeauna vor exista lucruri pe care le facem cu plăcere și aspecte pe care le ducem la bun sfârșit pentru că așa trebuie, activități în care ne simțim bine și acțiuni pe care abia așteptăm să le finalizăm.

Nu în ultimul rând, să nu uităm că toate deciziile noastre, frustrările și anxietățile la nivel profesional au de foarte multe ori cauze în sfera personală a vieții. O plictiseală profesională care se traduce prin nevoia de provocări mai complexe în job poate însemna o criză la nivel personal. Și deși nu este neapărat rolul unui consilier de carieră să intre în această zonă, este aproape sigur că va trebui să aibă în vedere și acest gen de subiecte.

Abia după ce aceste aspecte sunt discutate cu sinceritate, putem vorbi mai departe despre un alt job. Iar dacă acesta nu există, avem și varianta de a-l provoca pe candidat să și-l inventeze.