Cum se creste productivitatea muncii

In conditiile in care organizatiile sunt nevoite sa faca restructurari si reorganizari in vreme de criza, este cel putin la fel de important pentru ele sa gaseasca modalitati de crestere a productivitatii, de eficientizare a efortului lucrativ.

Desi pare de bun simt si la indemana, una dintre cele mai simple modalitati de a face acest lucru este constientizarea tehnicilor de evitare a muncii puse in practica de anumiti angajati la locul de munca. Aceasta este premiza articolului de pe Forbes.com care ne-a atras atentia si pe care vi-l recomandam azi.

Cu alte cuvinte, inainte de a incerca abordari strategice, matematice si stiintifice pentru rezolvarea problemelor de productivitate pe care le au, ar fi mult mai eficient ca organizatiile sa-i identifice pe angajatii care evita in mod sistematic munca si a caror sanctionare sau eliminare din organizatii poate duce natural la cresterea productivitatii.

Si pentru ca ideile mentionate il el sunt cel putin critice si pentru organizatiile locale, iata un rezumat si cateva clarificari utile:

1. Specialistii in „evitarea muncii” au un talent deosebit de a ramane in organizatii si de a fi chiar promovati in anumite situatii. Aviz sistemelor inertiale de promovare care nu au la baza o filosofie bazata pe rezultate/merit, ci mai degraba una axata pe obicei si traditie („daca esti de x ani in organizatie, este firesc sa fii promovat”).

2. Cateva dintre tehnicile pe care le folosesc angajatii certati cu efortul pentru a evita sa munceasca sunt: absenta de la masa de lucru/birou cat mai mult timp posibil, intarzierea raspunderii la mailuri/cereri din partea colegilor pe motiv ca sunt prea ocupati, petrecerea unui timp exagerat de lung in pauza de cafea si tigara, sosirea la birou la ore imprevizibile, tendinta de a pune foarte multe intrebari despre cum si ce trebuie facut atunci cand le este delegata o sarcina (consecinta fiind ca persoana care o deleaga prefera sa faca pana la urma singura activitatea respectiva decat sa petreaca atat de mult timp explicand) etc.

3. Angajatii care au un rol foarte specializat (de nisa) intr-o organizatie au un potential subtil de evitare a muncii. Atata vreme cat doar ei stiu ce si cum trebuie facut, este dificil pentru cineva din afara sa estimeze daca intervalul de timp alocat unei sarcini este realist sau nu.

4. Dorinta de a evita munca poate sa duca si la formarea unor aliante mai mult sau mai putin vizibile. Daca un alt coleg confirma faptul ca persoana cautata este foarte ocupata, sansele ca persoana respectiva sa primeasca ceva in plus de facut pot scadea simtitor.

5. Din dorinta de a parea ocupati si stresati (pentru a evita un volum suplimentar de munca), angajatii neproductivi pot cadea in pacatul asumarii unor merite care nu le apartin. Acest lucru este indeobste facil de pus in practica in contextul unui efort de echipa derulat pe un interval de timp suficient de lung pentru a ingreuna cuiva din afara intelegerea contributiilor individuale.

Citeste tot articolul How To Get Paid To Do Nothing pentru a vedea si alte modalitati prin care cei certati cu munca isi gasesc „portite” de iesire. Consecintele asupra gradului de productivitate sunt  usor de inteles prin prisma acestor realitati neplacute.