Interviul comportamental în varianta 2.0

De multă vreme interviul comportamental nu mai este o noutate (sau cel puțin așa sperăm). Chiar și la noi el este folosit de mai bine de 10 ani devenind de multe ori a doua natură pentru recrutori.

Baza teoretică a interviului comportamental (despre care am mai vorbit pe PortalHR) este aceea că performanța trecută prezice performanța viitoare. Cu alte cuvinte, dacă vrei să afli de ce este în stare un candidat, descoperă în interviu de ce a fost în stare la locurile  de muncă anterioare. Întrebările de genul: „dă-mi un exemplu de o situație în care a trebuit să…” oferă o deschidere pentru un schimb de informații reciproc avantajos și pentru o documentare corectă a procesului de evaluare.

Din păcate, tot de ceva vreme, având în vedere ultimele cercetări și descoperiri în zona de HR, interviul comportamental și-a pierdut din miraj și a început să dea rateuri din ce în ce mai grave. Simplul fapt că un candidat a făcut față o dată cu succes unei situații dificile la locul de muncă nu garantează în niciun fel că va replica genul de comportament care l-a ajutat atunci într-o situație viitoare, dacă este angajat pe poziția vacantă.

Cel puțin la fel de importante ca ce a făcut în situația respectivă sunt motivele pentru care a luat anumite decizii și modul în care a rezolvat problema. Aceasta este ideea de la care pornește și articolul pe care vi-l recomandăm azi despre necesitatea unui „upgrade” a interviului comportamental așa cum este el practicat în mod tradițional.

Cum se face însă acest upgrade? În primul rând trebuie avut în vedere faptul că, după atâția ani în care aceastâ tehnică a fost utilizată în sălile de interviu, este mai mult decât probabil ca răspunsurile candidatului să fie standard/învățate pe dinafara și să nu aducă informații cu adevărat utile în procesul de evaluare. Astfel, întrebat despre o situație dificilă, candidatul o va rememora pe cea în care a performat corect/inspirat pentru că știe că evaluatorul are nevoie de dovezi în acest sens. Un astfel de răspuns standard ar trebui să fie doar punctul de plecare pentru un evaluator experimentat. Întrebări de genul: „de ce ai făcut acest lucru?/ de ce ai luat decizia asta?/” au mai multe șanse să scoată la iveală un sistem de valori și motivații care vorbesc mult mai elocvent despre tiparele de performanță ale celui evaluat.

Descoperiți și alte modalități prin care puteți trece la interviul comportamental 2.0 citind tot articolul de pe ERE: Here’s How You Need to Upgrade Your Behavioral Interviews.