Jocul ca soluție pentru armonizarea diferențelor culturale

Multe din interviurile cu manageri sau antreprenori străini prezentate pe PortalHR au în comun şi enumerarea unor diferenţe culturale. Deși sunt spuse cu multă diplomaţie, nu e greu să ne dăm seama că acestea subminează colaborarea dintre profesioniștii străini şi cei români.

Desigur, diferenţe culturale majore există în orice organizație, indiferent de naţionalitatea membrilor ei sau de cât de puternică este cultura acesteia. În plus, toleranta angajaților pe teme de religie, preferinţe sexuale, etnie, mediu de provenienţă, mod diferit de a privi lumea ridică tot atâtea probleme pentru companie.

Sunt sigur că în general departamentul de resurse umane are o strategie pentru crearea unui mediu de lucru plăcut, care încurajează colaborarea în diversitate. În acest articol vreau să vă prezint o idee prin care puteți pune în practică strategia de mai sus. Aceasta aparține unei companii de consultanţă din Norvegia.

Compania respectivă a folosit un joc de tip boardgame conceput de Richard D. Lewis (ideea de gamification în resurse umane se pare că este criticată fără motiv). Se poate juca cu doi sau mai mulţi jucători şi necesită prezenţa unui moderator. Jocul pleacă de la scenarii dificile cauzate de diferenţe în stilul de lucru, modul de a conversa, înţelegerea sarcinilor date, asertivitate şi ajunge până la problema conflictului în echipe şi a înţelegerii responsabilităţii sociale.

Desfăşurarea jocului:

În centrul unei planșe de carton (100x70cm) sunt prezentate 3 profile de angajaţi cuprinzând câte 12 trăsături de personalitate şi comportament. În jurul lor sunt montate 7 casete cu situaţii problematice intervenite în urma diferenţelor dintre cele 3 profile atunci când sunt puse să lucreze împreună. Fiecare dintre acestea conţine: descrierea problemei, definiţii ale conceptelor vizate, indicatori de lucru, întrebări , exerciţii şi concluzii. Moderatorul jocului pune toate datele problemei în scenă şi apoi îi lasă pe parteneri să îşi imagineze o serie de tactici şi dialoguri pentru a o rezolva.

Pe verso este un joc secundar, individual, care îşi propune să ofere celui ce-l parcurge o imagine de ansamblu asupra diferitelor culturi naţionale şi mai ales asupra elementelor care particularizează o anumită persoană.

Desigur, jocul pe tema înţelegerii diferenţelor interculturale e mult mai interactiv şi captivant  decât am reuşit eu să îl descriu, însă e important faptul că organizaţiile sunt deschise spre soluţii creative pentru a rezolva probleme serioase.

Exemplul acesta mă duce cu gândul la o practică a companiei Hardman&Pearson din serialul Suits  în care avocaţii implicați într-un proces important exersau strategiile de apărare în cadrul unor „fake trials” într-o sală de judecată concepută ad-hoc.

Resursa umană e din ce în ce mai diversă în practici şi credinţe şi cred că o abordare deschisă (prin joc) şi creativă (simulări de situații critice) poate ajuta la construirea unui mediu de lucru tolerant, integrator, deschis. Nu cred că este prea mult dacă spun că punerea în practică a soluției de mai sus furnizează un conținut de calitate pentru proiectul de blog al companiei, bifând şi la capitolul strategie pentru un renume de bun angajator.