Efectul Tom Sawyer
Citind articolul despre cei mai buni angajatori din Romania, gandul ne-a zburat interesant de repede la un alt articol, de data aceasta de pe HR Toolbox care porneste de la ideea de baza a efectului Tom Sawyer.
De fapt care e povestea? In stilul sau caracteristic si adesea ghinionist, Tom Sawyer primeste la un moment dat o pedeapsa. Trebuie sa vopseasca un gard. Si nu orice gard, este gardul matusii Polly si este suficient de lung cat sa ii ocupe o foarte mare parte din zi si sa il consume o parte si mai mare din energie. Dar nu are incotro. Se apuca de treaba si in vreme ce el vopseste gardul trec pe strada cativa dintre prietenii lui care il intreaba ce face. Si aici e momentul cheie, am putea spune, pentru ca ii vine ideea geniala de a-i convinge pe cei care il intreaba ca face o treaba atat de deosebita, de interesanta, incat nu pot decat sa il invidieze ca i s-a dat o astfel de sarcina. Si ii convinge atat de bine, incat le percepe chiar si o taxa ca sa ii lase pe ei sa vopseasca in locul lui.
Pana la urma, problema lui Tom Sawyer se rezolva prin schimbarea modului de gandire si raportare la o sarcina. Daca o activitate este perceputa ca fiind suficient de interesanta/ amuzanta/ provocatoare, mecanismele motivatiei se vor activa instantaneu si performanta nu va intarzia sa apara.
Prin prisma efectului Tom Sawyer, ne putem gandi la organizatiile care au succes si sunt vorbite de bine de angajatii lor ca avand inspiratia si strategia necesara pentru a-i convinge pe cei care lucreaza pentru ele sa faca o activitate nu doar pentru ca vor primi o rasplata concreta (a se citi salariu etc.), ci pentru ca ceea ce au de facut li se pare interesant, provocator si le ofera satisfactia de care au nevoie pentru a se simti bine.
Despre efectul Tom Sawyer vorbeste detaliat Dan Pink in Drive, dar au mai vorbit si alte nume cunoscute din lumea psihologiei dupa cum detaliaza acest articol. Ideea, desi aparent la indemana, a iscat insa controverse si discutii mai mult sau mai putin constructive.
Ce e important de inteles si retinut este ca niciunul dintre sustinatorii acestei teorii motivationale nu afirma ca banii nu sunt importanti, ci ca dupa ce aceasta cerinta de igiena sau, daca vreti, dupa ce acest factor de supravietuire a fost satisfacut, performanta pe termen lung nu se sustine daca nu exista si placerea de a face un lucru ca motivatie intrinseca.
Daca vreti sa aflati mai multe despre aceasta teorie motivationala, puteti asculta/citi si acest interviu cu Dan Pink, sau parcurge aceasta discutie intre Dan Pink si Jonathan Fields.
Newsletter-ul Portal HR
100% fără spam